Un înger chinuit

Anto fusese de mica un copil care în ciuda frumuseţii ei neobişnuite, trăia un coşmar. La cei zece ani ai săi trăise mai multe necazuri decât colegii ei.

Când abia împlinise patru ani, mama ei a murit într-un accident de maşină, şi deşi până atunci era centrul familiei, după nimic nu a mai fost la fel. După pierderea mult iubitei sale soţii, tatăl lui Anto a început să bea. În primele luni, Anto nu înţelegea de ce totul se schimbase. După încă un an tatăl a început s-o bată. În fiecare zi primea bătaie, fie că merita, fie nu. Într-una din zile bunicii ei au venit s-o vadă pe fată. Când au văzut condiţiile de trai ale micuţei, au decis s-o ia la ei. Dar după alţi patru ani bunicii au murit şi ei. De un an stă singură .Învaţă pentru a-şi schimba condiţia. La doi ani după asta ,tatăl a reapărut în viaţa ei. I-a luat casa bunicilor şi a dat-o afară. Fata a cutreierat oraşul în lung şi-n lat şi deşi mergea zilnic la şcoală nimeni nu ştia prin ce trece. Trăia prin colibe

de carton şi mânca ce apuca. În ciuda condiţiilor dificile de trai Anto era tot frumoasă. Părul ei blond îi atingea talia ,iar ochii căprui încadraţi de genele lungi ce pierduseră multe lacrimi amare,acum erau incapabili să plângă. Slăbea pe zi ce trece, dar nimeni nu observa. Toţi erau prea ocupaţi pentru a o ajuta.

După alţi doi ani micuţa se transformă într-o adolescentă frumoasă şi reuşise să intre la un liceu. Avea o singură prietenă, dar nici ea nu ştia despre problemele lui Anto.

Într-una din zile, după ore a plecat spre coliba ei. Se pregătea pentru următoarea zi de şcoală. Era iarnă. Casa lui Anto nu mai ţinea de cald, era foarte rece şi ea simţea că nu mai rezistă. Decise să încerce să meargă la un orfelinat. Orfelinatul era în oraşul vecin. Fiind seară a decis să rămână până a doua zi. Dar a doua zi nu a mai venit… Murise. Aşa au găsit-o colegii şi poliţiştii după două săptămâni de la ziua aceea fatală. Toţi erau trişti. Tatăl ei a venit să o ia pentru a o înmormânta. Se căia pentru tot ce-i făcuse… dar era prea târziu. Din prostia lui se pierduse un înger.

Destinul nu e la fel cu toţi. Frumoasa şi buna Anto a pierdut lupta cu destinul. Destinul putea să ia de la oameni norocoşi şi să-i dea şi lui Anto un strop de fericire.

Dacă norocul lui Anto este că a murit şi acum este un înger în rai? Tot nu e plauzibil că s-a luat o viaţă pentru a trăi acolo.